Drumul…
[ ora 06:00]
…trezirea! M-am trezit buimac si pierdut. Nu stiam cum sa plec mai repede si sa ajung la timp. Incep pregatirile normale inainte de o plecare. La ora 06:40 am iesit pe usa afara…
[ ora 07:00]
Am ajuns acasa la prietena mea la fix. Intotdeauna sunt punctual… Sunetul interfonului iese rasunand din apartament spargand linistea diminetii…
Bineinteles ca nu am plecat la ora stabilita deoarece cineva, respectiv ea, inca dormea…Tot nu s-a trezit desi o sunasem inainte sa plec de acasa.
Dupa micile alintaturi si sclifoseli a reusit sa se trezeasca. Avea parul ciufulit, chipul sifonat, ochii parca obositi de lumina diminetii…
[ ora 09:00]
Dupa ce am incarcat masina cu o sumedenie de bagaje am percat la drum… In sfarsit ! Eram bucuros dar nu stiam ce peripetii o sa ne astepte..
Drumul nu a fost chiar atat de lin si linistitor cum speram. Pe langa faptul ca sareai in masina din cauza micutelor cratere presarate pe sosea am mai avut si cateva popasuri neasteptate. Prima oprire s-a datorat cauciucului din spate, ca sa fie si mai ironic cauciucul se afla pe partea mea…Scoate toate bagajele din portbagaj…scoate roata de rezerva..schimba roata cu cea buna..pune roata cu pana in portbagaj si bagajele inapoi in masina.
Micuta peripetie ne-a amuzat putin. Dar nu a mai fost asa amuzant cand a trebuit sa cautam o vulcanizare deoarece roata proaspat pusa…era cam desumflata. Cu fiecare metru care il parcurgeam parca mergeam mai greu si intram in pustietate.
Intr-un final am reusit sa umflam roata…dar asta nu conteaza. Conteaza ca am mai oprit de 2 ori ca sa incercam sa desfundam stropitoarele parbrizului deoarece erau infundate. Trecand peste cativa nervi si cateva reprize de picaturi care ne-au cam gadilat putin, am intrat in Buzau !
Aici devine interesant… Cine ar fi stiut ca in acel mic oras uitat de lume se afla un MC.
Tot aici am facut si un alt mic popas la cererea mamei soacre. Din pricina acestui popas ne-am amuzat teribil…
Intr-o statie alaturata masinii noastre, o batrana era incaltata cu o pereche de “shuzi” sau adidasi ,cum vreti sa le spuneti, CIRCA !
Am inceput sa radem si sa ii facem poze pentru ca aratau neobisnuit pe acea doamna in varsta a 3-a.
A 6-a oprire a avut loc la Ramnicu Sarat. Aici ne-am facut plinul cu un pic de salam, branza napolitane cu lamaie si niste pufuleti.
Masina era parcata exact in fata unei alei care era parca rupta din alt oras. Caramida rosie, bancile din lemn negru lacuite si felinarele inalte ieseau din decorul blocurilor crapate. Totul in jur era sters si zgribulit, iar acea alee iti fura privirea.
Sosirea…
O ulita ingunsta si asfaltata ne-a intampinat rotile incinse. Carutele si chipurile obosite misunau in toate directiile…
La un moment dat se termina ulita. Incepea alta…era diferita. Am intrat in Valea Seaca…
Numai seaca nu era… Drumul din pamant presat si mlastinos era presarat cu ochiuri de apa. Ulita era pustie…doar 2-3 persoane am zarit uitandu-se curioase inapoi la noi.
Am virat la stanga si am ajuns…
O casa simpla si modesta ne-a sarit in ochi..Avea o curte mare si umeda. Era plina de viata…
Se vedeau misunand pui de gaina si de rata, in partea stanga la gard cascau cei doi caini iar pe fundal se auzeau grohaiturile porcului. Era ca la tara…
Dealul…
Dupa ce am mancat si neam acomodat putin, eu si cu mandra mea ne-am luat clasicele ghete de plastic. Vagi urme de noroi uscat inca erau presarate pe ele…
Impreuna cu ghidul nostru care era o “ea” ne-am indreptat spre deal. Senzatia pe care o ai cand atingi noroiul cu ghetele e foarte ciudata. Simti ca mergi descult si e foarte alunecos !
Nu mai eram priviti ca inainte cand ne aflam in masina… Odata cu ghetele ne-am creat un aspect familiar oamenilor pierduti de pe ulite.
Drumul era foarte abrupt. Trebuia sa pasesti sigur pe tine…puteai sa cazi in orice clipa daca nu erai atent. Alunecam constant.
In dreapta si in stanga verdeata de un verde crud umplea atmosfera…Trecand peste momentul de gelozie al mandrei mele generat de faptul ca eram mai in fata cu ghida noastra, am ajuns !
Ajunsi sus, am cautat un loc bun sa ne asezam sa privim imprejurarile.
Linestea si o usoara adiere completa frumos atmosfera umeda si proaspata de ploaie. In stanga se vedea Siretul iar in dreapta mai multe casute parca inghitite de vegetatia inconjuratoare.
Curand linistea avea sa fie bruiata de graiurile animalelor de gospodarie rasunand in ecou…
Cerul era pastelat de la un alb curat pana la cel mai inchis gri. Norii de ploaie avansau incarcati cu tunete si un vant prevestitor.
Firele de iarba se aplecau umile, parca asteptand ospatul de picaturi ce urma sa cada din vazduh…
Hambarul…
Ajunsi inapoi in ograda ne-am indreptat spre un loc strain mie. Mandra ma lua de mana si ma trase spre o scara care ducea intr-un hambar.
Ne-am aruncat ghetele stropite si am intins o patura. Stateam intinsi intr-un adapost intim. Spun adapost pentru ca incepuse sa ploua si doar vantul ne atingea. Intim pentru ca eram singuri si ascultam cum picaturile lovesc acoperisul…
Era placut, era odihnitor, era ispititor…N-as mai fi coborat de acolo daca era dupa mine. Cu toate ca nu aveam sa stam la nesfarsit aici am profitat de ocazie. Am presarat acele momente cu rasete si zambete suave. Dupa ce ne-am mai foit putin, a sosit momentul sa coboram…
Somnul…
Nu pot sa spun ca am avut o noapte frumoasa. Datorita unor crampe in abdomen am avut o noapte agitata.
Timp de cateva minute am facut pasi prin curte sub lumina lunii care se ineca usor prin nori…
Am preferat sa dorm singur ca sa nu deranjez pe nimeni cu foielile ce aveau sa urmeze.
Mandra mi-a stat aporape pana sa adorm. Dar tot am adormit singur intr-un final. Nu am avut un somn foarte agitat.
Drept dovada m-am trezit in aceeasi pozitie…
Intoarcerea…
De dimineata am plecat imediat. Fiecare era cu gandurile si problemele lui. Unele persoane erau ingrijorate, altele nervoase si obosite, si altora le era rau…
Drumul de intoarcere mi s-a parut mai lung. Desi am dormit in majoritatea timpului cu mandra pe bancheta din spate…Or fi fost crampele de vina sau poate buimaceala care ma cuprinsese.
Deja obisnuit cu loviturile de geam primite in cap, m-am trezit intr-un final…Nu am mai putut inchide ochii cuprins de nerabdarea de a ajunge acasa.
[ ora 11:30]
Am intrat inapoi in Bucuresti. Inapoi in haosul si agitatia neincetata cu care suntem toti obisnuiti. Aerul era inca umed…
Imediat ce am ajuns am plecat spre metrou. Stiti cum e…cand nu te simti bine iti vine dorul de casa. A fost cea mai lunga asteptare la metrou… Parca in ciuda nu voia sa vina.
Usor clatinat de opririle in statie, ma uitam slabit si usor ametit la chipurile din jurul meu…
[ ora 11:50]
Lipsit de vlaga am urcat agale scarile din statia Piata Victoriei…Ajuns in lift ma uit la persoana din oglinda. Niste ochi intredeschisi si obositi imi atrag atentia. Buzele parca erau lasate si fara grai.
Intampinat de parinti ii ignor si ma duc direct spre pat. Plonjez parca usurat de atingerea moale a saltelei ce mi-a amortizat caderea. Indus in transa de pernele moi, pleoapele imi cedeaza si cad usor…
Desi efectul e foarte tare pentru k nu te ia imediat dar si cnd te-a luat esti cel mai fericit. Totul se misca cu incetinitorul, vocile celor din jur se aud in reluare si miracol…vrei sa mergi ca pinguinii. Daca mai aduci la combinatie si cateva guri de Cola te-ai scos. Esti in al 9-lea cer desi aluminiul iti intoxica organismul, dar tie nuti pasa pentru ca mergi ca un pinguin la care toti prietenii se uita dubios si rad dar nu conteaza…conteaza ca tu uiti de griji, uiti de problemele de zi cu zi, de problemele sentimentale, de treburile pe care trebuie sa le mai faci, de tipul sau tipa p care o placi, toate astea le dai uitarii pentru ca tu esti o leguma in momentul respectiv.
…you wake up in the morning…
)
