The first rose…
Pleoapele mi se deschid iritate de alarma de la mobil. Incetul cu incetul incerc sa imi ridic trupul ciufulit si sifonat. Ma indrept lent dar sigur spre dus…
Inauntru ma gandesc ca azi e o zi speciala si am un drum important de facut. Dar nu realizez inca cat d intortocheat si ametitor o sa fie. Dar intr-un final o sa merite !
Revenind in camera realizez ca timpul ma preseaza. Ma pregatesc cat pot de repede. Ies grabit si neglijent pe usa.
Multe perechi de ochi incep sa ma priveasca. Normal, cine ar iesi cu geaca descheiata, ciufulit si grabit cand afara e ger?! Ajuns la metrou sunt nevoit sa stau la coada pentru cartela. Simt cum picioarele imi trepideaza de nerabdare. Am multe idei si planuri, ma gandesc prea mult ce ar trebui sa cumpar…Ma axez pe o idee care mi se pare destul de eficienta dar totusi nesigura.
[..destinatia este Sala Dalles..]
Ma uit atent si grabit la toate lucrurile din jur. Incep sa realizez ca m-am cam pierdut si revine iarasi sentimentul de nesiguranta.
[..sa cumpar asta ?..]
[..sau mai bine nu ?..]
[..merita ?..]
[..i-ar placea?..]
Toate aceste intrebari imi rasuna in cap. Se repeta la infinit! Incep sa le intorc pe toate partile si sa realizez ca nu sunt in locul potrivit si nici la momentul potrivit. Nu era nimic simplu, nimic cu un efect placut si dragut. Numai lucruri sofisticate si reci, fara nici un fel de efect asupra unei persoane…
Incep sa-mi simplific ideile si sa le reduc pe rand. Ajung pana la urma la sfarsit. Sigur ar avea un efect placut, cred i-ar place si nici nu cred ca s-ar astepta…
[..un trandafir..]
..simplu dar in acelasi timp si interesant.Poate exprima atat de multe…
Acum imi dau seama cat de simplu si usor am scapat. Ma indrept spre Piata Victoriei…
Ajuns aici trebuie sa ma incadrez in program. O sun sa vad cat timp mai am la dispozitie:
L: -Sunt la metrou pe peron astept sa vina.
[..asta inseamna ca am aproximativ 10 minute la dispozitie..]
P: -Bine. Ne vedem in fata la Spring !
Dupa ce incheiem conversatia ma grabesc la una din florarii. Datorita faptului ca eu sunt foarte “norocos” nu aveau trandafiri. Observ ca cealalta florarie din apropiere e inchisa. Ma opresc…Trebuie sa ma grabesc spre liceu! Sigur floraria e deschisa !
[..sau nu..]
Ajuns acolo ma opresc si imi dau seama ce zi penibila pot sa am. In locul florariei s-a deschis un “spice shop”. O sa devenim o generatie de drogati in ritmul asta !
Transpirat si nedumerit ma intorc spre punctul de intalnire. Imi amintesc ca si acolo as putea sa gasesc ce am nevoie. Pe drum ma gandesc cam ce sanse ar fi ca sa ajunga ea prima. Chiar ar fi o zi penibila…
Ajuns la locul destinatiei oftez usurat. E deschis! Intru si ma uit foarte atent. Dupa 5 secunde il gasesc. Un trandafir sangeriu cu niste tepi care parca abea asteapta sa te zgarie. Trebuie sa o sun!
P: -Pe unde esti?
L: -Sunt chiar la intersectie. Ajung acum.
Incep sa ma pregatesc pentru momentul de impact. Nerabdarea si emotiile incep sa-si faca efectul. Mai ales cand o vad cu parul negru agitat de vant si cu surasul inocent…
[..happy aniversary !..]
