Palatul Mogosoaia…
[ora 11:00]
Incepand cu aceasta ora incep peripetiile…masina RATB, maxi-taxi-ul…am avut emotii la inceput.
Plimbarea cu masina din zona Garii de Nord ma facut sa vad o parte uitata a Bucurestiului. O zona total necunoscuta si neatinsa de privirea mea.
Ajunsi in statia unde am fost sfatuiti de ceilalti calatori sa coboram, un sir de masini albe pline cu oameni asteptau plecarea…Dupa ce ne-am lamurit in care trebuie sa urcam am asteptat cu emotie sosirea la destinatie.
Cu ajutorul unui tanar pasager l-am rugat pe sofer sa opreasca la palat.
[...unde este palatul ?]
Era un peisaj sarac…case cu acoperisuri ruginite, cauciucuri pe alaturi… daca nu am coborat unde trebuie ?
Noroc ca ea mi-a fost alaturi… Doar nu veneam singur pana aici. Datorita simtului ei de orientare si a memoriei vizuale …am gasit ulita spre palat !
O ulita simpla si aproape goala…doar in capat se distingeau niste siluete silfide care ne aratau drumul…
[ ora 12:00]
Ajunsi in gradina, nuantele de verde ne lovesc ochii… 
…arburi robusti, tufisuri mangaiate de vant, copii care alearga razand, si o curatenie rar intalnita…
Era o alta lume aruncata in mijlocul haosului si mizeriei…
Cu pasi curiosi si timizi ne indreptam spre lac. Un loc foarte linistit cu o apa calma. Nici un sunet nu se distingea pe fundal…Doar blitul aparatelor foto intepa linistea amortitoare…
Dupa un popas de cateva minute ne intoarcem in centrul gradinii…
…observam niste scari care se indreptau catre un punct de observare…
[ ora 12:45]
O imagine pitoreasca , presarata cu muzica clasica si oameni misunand ca furnicile neincetat…
Dupa aceasta clatire a ochilor ne hotaram sa cercetam imprejurarile…un loc ascuns si plin de intimitate…calm si linistit…Numai ca nu a fost chiar cum ne asteptam…
Cautarea acestui loc a durat mai mult de cat ne asteptam…Se pare ca este un loc foarte vizitat.
[ora 13:30]
Intrun final cautarea a luat sfarsit. Dupa numeroase trasee intortocheate si rataciri in cerc ne gasim un loc al nostru…
…melancolia, moleseala, rasetele, chicotelile, zambetele firave, privirile suave, isi aratau prezenta neincetat. O relaxare de care rareori ai parte te cuprindea instant…
Dupa ore intregi de poposit si amortit sosise vremea pentru o inviorare…alergaturile si rostogolirile pe iarba au culminat in vantul racoros ce ne alinta trupurile…
…nu voiam sa plecam…dar sosise timpul !
[ora 18:30]
La iesirea pe poarta dinspre ulita, totul parca a revenit la realitate…
[o realitate neplacuta..]
